Intotdeauna mi-am dorit sa fiu dorita, sa fiu iubita si sa mi se dea atentie pentru ca sunt iubita.Sa simt ca pe cineva il farmeca frumusetea mea, ca abia astepta sa imi auda glasul, ca spune ca sunt mai mult decat si-a dorit.Am visat la un razboinic care imi salveaza viata, iar eu ii cuceresc inima.Mi-am masurat de cele mai multe ori frumusetea si valoarea prin prisma oamenilor din jur, prin experientele care le-am trait, prin parerea altora despre mine si despre ce ar trebui sa fac. Am cautat iubirea in locuri nepotrivite si mi-am batut joc de inima mea.Mi-am aruncat margaritarele-n noroi si am crezut ca mai bine de-atat nu se mai poate sau cel putin, nu pentru mine.Visul ca Cineva o sa ma salveze intr-o zi inca mai dainuia in inima mea, dar parea tot mai pierdut si greu de realizat pentru ca eu nu aveam nici o putere sa ma ridic din murdaria ce ma inconjura.Cu toate astea eu eram singura care putea sa aleaga sa renunte, doar asa as fi fost ajutata.Nu-mi mai amintesc sa fi luat decizia asta de bunavoie, ci mai degraba din disperare ca altceva nu mai stiam, si am reusit sa fac progrese.Si viata mea a inceput sa se schimbe si incepeam sa ma scap de mocirla dar cu cat de groaznic mi-a fost chinuit sufletul acolo, cu atat ceva ma impingea sa ma arunc si mai mult acolo.Si chiar daca imi doream sa ma schimb, nu aveam putere sa fac nimic...ma intorceam din nou la durere si intuneric.Mi-era rusine de Dumnezeu pentru ca eu nu eram straina de El, mi-era teama ca e dezamagit de mine si ca niciodata nu o sa ma mai priveasca cu blandete.Pana cand am auzit ca Dumnezeu e acel Cineva care ma vede frumoasa, ma doreste cu pasiune, suspina dupa glasul meu si care vede dincolo de murdaria mea.Isus, eroul inimii mele ranite....!iubirea Lui ma face vrednica de orice lumea zice ca nu sunt, iubirea Lui ma face frumoasa si la ora 4 dimineata :), iubirea Lui ma face sa fiu un margaritar din nou.Il cunosc pe acest Isus, acum, mai mult decat atunci.Pana atunci era doar Dumnezeul care iubea copiii, invata oamenii sa fie buni, sa daruiasaca, dar nu avea nici o legatura cu inima unei fete si dorintele ei ascunse.Inca invat despre acest Isus, pentru ca si acum uit de multe ori cine sunt.Cred ca se intristeaza asa de tare cand eu inca ma intreb daca El ma iubeste sau ma doreste cu pasiune, cand caut ce doar El imi poate oferi, in locuri ce o sa imi raneasca sufletul din nou, cand tanjesc ca oamenii sa creada in mine si nu vad increderea Lui deplina in ciuda cunoasterii Lui depline, cand sunt asa de nehotarata unde sa slujesc incat uit sa mai stau de vorba cu El, Care abia astepta sa imi vorbeasca, Cel care e de partea mea.Inca invat despre El.... inima mea stie ca trebuie sa fie asa cum am zis, stie ca pentru asta am fost creata, sa ii aduca incantare inimii Lui.
El a venit sa ma salveze si eu sa Ii cuceresc inima.....!
Nu stiu cine o sa citeasca ce am scris aici, asa in graba la ora 4 dimineata .... si nu is lucruri originale dar sunt lucruri traite.Poate ca le-ai auzit si poate ca nu esti o fata care sa viseze asa mult la feti-frumosi sau sa fie asa complexata de lucruri adolescentine, poate ai crescut intr-o familie in care ai fost iubita si ai invatat despre Dumnezeu de mica.Dar, si eu am fost la fel.Nu am crescut intr-o familie cu probleme, ba din contra.Mi s-a zis de mica despre Isus, am fost goanga lu` tati si ingerasu` lu mami si cu toate astea nu stiu unde m-am pierdut pe drum si unde am inceput sa cred minciunile celui rau.Au fost momente cand nu m-am simtit frumoasa, m-am indragostit si credeam ca mor de atata iubire si drama in viata mea si am trecut de atunci peste multe alte esecuri sentimentale si inca traiesc:D.Nu am o poveste glorioasa, din contra.... si cu toate astea Dumnezeu m-a ales.Cineva mi-a zis azi(ieri de fapt) ca de cand alegi sa fii ales nu mai ai de ce sa te temi.... ca doar atat vrea Dumnezeu, sa-L lasi sa te aleaga.
....iar eu aleg sa fiu aleasa...
